Acum sti tot...

Cand frunzele s-au dezlipit de noi si ai plecat, eu am continuat un vis...
Si tu la fel...
M-ai ajutat.
Un vis de iubire.
Un vis de noi doi.
Doar noi doi, chiar daca urma sa fie real doar poate doua zile.
Doar pana cand nu va mai fi fost posibil...
A fost un vis cu ochii deschisi.
Vorbind cu tine.
A fost un viitor apropiat.
Vorbind cu tine.
A fost aproape certitudine...
Vorbind cu tine.
Si zile s-au scurs cu greu.
Speram sa te revad si sa traim visul acesta.
Poate ultimul, cine putea sa stie?
Speram sa te revad si sa traim visul ce era aproape certitudine...
Si zile s-au scurs grele de neputiinta de a veni spre tine.
De a veni spre implinirea unui vis.
Acum cand toate cele ce s-au intamplat ma coplesesc, este un gand ce ma omoara.
A fost o zi, in care am spus: GATA!
Pornesc acum!
Si m-am intors din drum, pe cand vedeam luminile masinii ce m-ar fi lasat in bratele tale.
Ale masinii ce transforma vise-n realitate :)
Ti-am spus pe urma, dar nu ti-am spus ca am iesit din casa, cu bagaje pentru doua zile.
DE CE?!
Daca veneam atunci?
Daca veneam?!
Deliberat am stat pe loc.
Deliberat am intarziat revederea, sti?
Si alte zile nesfarsite au inceput sa treaca. Greu. Una cate una, ora cu ora, clipa cu clipa, cu gandul doar la tine.
Si a venit si ziua aceea.
O zi ciudata, fiindca mi-a adus ceva ce am sperat. Ceva ce am sperat pentru tine, dar nu am dorit pentru mine...
Sa nu te temi.
Speranta pentru tine a fost mai mare decat egoismul meu marunt. Fara discutie!
Ce va nedefinit a devenit palpabil.
Tu sti ce vreau sa spun. Ceva ce asteptati sa se intample-n viata ta. Ce asteptam si eu de altfel.
M-am bucurat de tine urlandu-mi durerea...
A fost un soc.
Ceva rotund, s-a spart in cioburi!
Iti era bine si-mi era bine, de binele tau.
Dar peste toate a fost visul.
Visul certitudine...
O certitudine ce-ncet si dureros, a inceput sa se desrtame.
Si partile imprastiate, au inceput s-aastepte, amestecate si tot mai maruntite, cu fiecare clipa ce trecea.
Asteptau ele si asteptam si eu.
Iar daca pana atunci a fost doar greu si dureros, acum totul s-a transformat brutal in altceva.
Ceva ce nu voi defini, fiindca nu pot. Nu sunt cuvinte.
Nu mai speram la acel vis.
Era un puzzle din care lipseau deja cateva piese...
Speram insa la doar un pic de cald.
Doar la un pic de bine.
Doar la un scurt sarut.
Daruit...
Doar la un gand, din partea ta, doar pentru mine...
Si mi-ai pasit in casa.
Eram zdrobit... Si ai simtit asta si tu.
Am asteptat un semn, orice, doar pentru mine.
Dar n-a venit.
S-a dus in alta parte...
Speram, chiar daca neprimind nimic, sa fi cu mine.
Nici asta insa nu a fost...
Nu-ti fac vre-o vina!
NU!
Era doar egoismul meu si m-am urat ca niciodata!
Nu mai puteai si era bine pentru tine.
Nu mai puteai, iar pentru mine...
Doar ai vazut.
Am incercat sa cer.
Fara mandrie.
Dar nici asa nu s-a putut.
Din cauza mea, fiindca nu vreau ca sa primesc din mila.
Din cauza ta, ca-ti era bine.
Cum oare sa ma-ntelegi?!
Nici eu n-o fac, ma crezi?!
Dar sti un lucru.
Ceva ce nimeni si nimic, nicicand, nu va schimba.
Sinceritatea mea.
Confesiunea.
Poate ca n-ar trebui sa scriu acum.
Te va rani. Stiu sigur asta.
Te va durea si nu doresc.
Insa tacerea mea acum, ar insemna minciuna.
Ceva ceniciodata nu-ti voi da.
Si-atunci prefer sa te ranesc, chiar daca ma doare infinit.
Sti asta.
Ce-am scris acum, va atarna ca o imensa umbra, deasupra binelui tau.
Dar nu va dainui prea mult acolo.
Am asteptat sarutul tau.
Sarutul tau daruit. Nici nu conta nici unde.
Conta sa fie daruit si nu cerut.
Conta sa fie daruit si nu o datorie.
Nu ai putut...
Nu-ti cer sa poti, cum as putea?!
Dar asta e.
N-a fost sa fie.
Ma resemnez, sa fi pe pace.
Si nu te voi indatora de-acum incolo. Nu cu ceva ce nu poti darui :)
Caci sti ce simt.
Si sti ce sunt.
Acum sti tot.
Iar eu am sa imi fac iar o cafea.
Si am sa zac inca o noapte. Doar noaptea asta.
Cu dor si lacrimi si durere surda.
Cu tine-n gand...
Iar maine, iti promit, va fi o alta zi.
Caci totul trece, cum te-am invatat :)
Acum sti tot.
Si te iubesc!
Si asta nu se va putea schimba.
Fiindca nu vreau.
Fiindca nu vrei.
Fiindca nu pot.
Acum sti tot!

Lacrimi

Lacrimi...
Lacrimi ce vin nechemate.
Adanci.
Lacrimi ce incearca sa spele sentimente.
Lacrimi ce iau cu ele suflet.
De ce?!
Cine ar putea sti cu adevarat?
Poate o soapta neauzita a adus la lumina crudul adevar?
Sau poate o forma de comunicare primordiala, astrala, a tras semnalul de alarma?
Poate ca in sfarsit am inteles ceva ce stiam deja...
Si cum sa nu vina lacrima, cand in brate cu fiinta cea mai iubita, o simt atat de departe?!
Atat de brutal a venit aceasta senzatie!
Atat de dominant.
Undeva in adancuri mai palpaie o flacara de speranta...
Poate m-am inselat?
O sclipire de speranta, diamant taiat in forma de lacrima...

...

Pustiu...

Ma simt atat de pustiu...

Amintire.

Un chip micut.
Un chip micut si alb si rece...
Un simbol.
M-a privit azi, din coltul sau.
Din locul unde sta cuminte si te-asteapta.
Asteapta linistit, rotund, mainile tale calde.
Asteapta trecerea in alta stare, in numele iubirii.
Asteapta sa-ti implineasca vointa.
Sa-si inplineasca destinul.
L-am atins pentru o clipa si m-a inundat ziua de ieri...
De ieri si de alaltaieri.
Si toate zilele ce au trecut.
Ce crud poate sa fie cateodata destinul.
Ce nemilos isi cere dreptul.
Eu stiu insa un lucru si il stiu bine.
Un sacrificiu merita facut si nu conteaza cat de mare.
Un sacrificiu pe altarul timpului trecut,
Ca sa ramana vie si prezenta,
Amintirea!

And It's All Because...

..............................................

How can I tell you that I love you, I love you
But I cant think of right words to say
I long to tell you that Im always thinking of you
Im always thinking of you, but my words
Just blow away, just blow away
It always ends up to one thing, honey
And I cant think of right words to say
Wherever I am girl, Im always walking with you
Im always walking with you, but I look and youre not there
Whoever Im with, Im always, always talking to you
Im always talking to you, and Im sad that
You cant hear, sad that you cant hear
It always ends up to one thing, honey,
When I look and youre not there
I need to know you, need to feel my arms around you
Feel my arms around you, like a sea around a shore
And -- each night and day I pray, in hope
That I might find you, in hope that I might
Find you, because hearts can do no more
It always ends up to one thing honey, still I kneel upon the floor
How can I tell you that I love you, I love you
But I cant think of right words to say
I long to tell you that Im always thinking of you
Im always thinking of you....
It always ends up to one thing honey
And I cant think of right words to say
Si este chiar asa... Cuvant cu cuvant, acord cu acord, in cele mai mici detalii...

Si cand simti ca nu mai poti...

Si cand simti ca nu mai poti de dor...
De dorul ei...
Ce faci?
Sa inchizi ochii si sa lasi visul sa se dezlantuie, easte o solutie?
Sa zbori in calea ei pe aripi de vis?
Sau sa traiesti realitatea?
Ea este departe acum...
Departe si singura.
Si-si umple greu timpul incet, scriind...
Citind...
Departe si singura.
Poate un film?
Poate suspina?
Sau poate...
Poate ca pleoapele cad greu pe ochii cei iubiti, iar capul cauta sprijin perna moale...
Si simti inima ei batand in pieptul tau, usor accelerat.
Din ce in ce mai tare.
Manutele se-aduna-n pumni micuti, pe pieptul tresaltand...
Se ghemuieste.
Alunga un gand ce iar revine.
Mai insistent...
Si il alunga iar, dar nu.
Si il transforma-n vis.
Nu doarme.
Dar nici in lumea asta nu-i prezenta...
Zboara si ea!
O pasare cu aripi de vis...
De visul ei.
De visul tau...
De doua vise ce se impreuna undeva in absolut.
De doua vise stapanite de iubire.
La fel de imposibila, asa cum era...
Dar nu in vis!
Nu in acesta!
Un vis impartit la doi.
Un vis ce-i tine-n brate.
Ea in bratele tale, iar tu in ale ei.
Si strans lipiti, un singur trup perfect rotund,
Plutiti incet pe cer de noapte.
Este un vis?
Un vis sau luna?
Un vis...
Dar unul mai aparte.
Un vis real ce ti-o aduce-ncet, atat de-aproape!
Si ochi mari privesc acum.
Si-s nesatui...
Privesc acum acelasi lucru.
Ai ei.
Ai tai.
Privesc spre ea, spre luna!
Acesta este raspunsul!
Acesta este!
Daca putem privi deodata acelasi lucru,
Ce poate insemna?!
Ce altceva poate sa fie?
Eu stiu!
Si sti si tu:
Inseamna IMPREUNA!
SUNTEM IMPREUNA!

Si sunt atat de fericit, caci sunt cu tine,
Iubita mea!
.........................................................
Did it take long to find me? I asked the faithful light.
Cat Stevens › Moonshadow

Weekend

Weekend.
Unul mult asteptat...
Ca sa te revad.
Ca sa te aud.
Ca sa te ating, sa te tin in brate.
Macar o clipa.
O clipa infinita, fiindca timpul s-a dilatat incredibil!
Nici nu am stiut ce sa fac atunci cand te-am vazut...
Doamne ce emotii!
Acum zambesc cand scriu. Zambesc, dar emotia revederii inca nu s-a topit de tot.
Vocea ta a sunat altfel. Mai dulce parca si mai cristalina.
Iar rasul tau... Muzica!
Si ti-am simtit o clipa inimioara. O clipa in care am simtit ca bate pentru mine!
Cu putere!
Am simtit-o si te-am simtit toata, micuta si calda.
Te-am simtit daruindu-te complet in cele cateva decunde cat te-am strans in brate.
Si mi-a venit, firesc, sa te sarut...
M-am speriat.
In ultimul moment mi-am amintit ca nu se poate...
Si am pus acel sarut deoparte, la pastrare.
Am sa-l pastrez intact si proaspat, pentru nu stiu cand.
Poate pentru totdeauna...
Te-am vazut fericita.
Te-am auzit razand.
Ti-am vazut stelutele din ochi!
Weekend.
A fost weekend si inca mai este.
Te iubesc!
Aici pot sa o spun...

Ziua fara tine

Mi-am propus o zi fara tine.
Maine.
Maine va fi fara tine...
Noaptea trece cu vise poticnite si fara inteles, cu momente de trezie.

Ziua fara tine a inceput normal.
Cafea.
Cafea tare si dubla, in fata calculatorului.
Muzica.
Cateva telefoane.
Mai am nevoie de o cafea.
In drumul spre bucatarie, deschid usa si aud... Un sunet ce-ti apartine...
In clipa urmatoare ai revenit.
Esti cu mine din nou.
Intangibila, dar foarte prezenta.
M-ai insotit pe urma intreaga zi.
Pas cu pas, peste tot.
Iar cand ziua era pe sfarsite, a venit mesajul tau pe telefon.
Nu am raspuns...
L-am citit si m-am bucurat, dar... Cu mare greutate, am inchis apoi telefonul.
O zi fara tine, inca nu poate exista.
Inca...

October 03, 2008, 6:59:53 AM

Suferinta

Oare de ce suferinta te indeamna spre meditatii care altfel nu sunt posibile?
De ce cand sufletul sangereaza devenim infinit sensibili?
De ce atunci cand ne doare, gandurile vin atat de pline de continut?
De ce?

October 03, 2008, 6:58:55 AM

Firul de par

Un fir de par.
Un fir de par, parte de tine.
Un fir de par, o parte a trupului tau.
Un fir de par...
Si stiu si cand si unde l-ai pierdut.
Si stiu si cum, sau banuiesc...
Il tin in palma si il ating usor de fata mea si freamat.
Si freamat si suspin pierdut.
Cu ochii inchisi. Cu inima stransa.
Cu-n urlet mut inchis de nodul ce il am in gat.
Un fir de par si inca unul, pierdut in alta clipa si in alta parte.
Ma face sa zambesc.
Ma face sa-mi aduc aminte.
Sa retraiesc momente dragi, trecute.
Te retraiesc.
Te tin in brate.
Te simt...
Iti simt mirosul in hainele din casa mea.
Il simt in asternuturi.
Te simt prezenta in aerul pe care il respir.
Te simt atat de aproape...
Dar stiu totusi ca nu.
Un fir de par si inca unul...
Un fir de par.
Este un dar, e amintire scumpa.
E pretios, este aproape sfant.
E parte a ta, ce te-am simtit fierbinte.
Ce ai pasit in viata mea razand copilaros.
Il tin in pumnul strans si tremurand, il las sa cada...
Tu esti departe...
Tu esti pierduta.
Esti amintire dureros de vie.
Atat de dureros...
Oftez.
Oftez si las viata sa curga.
Cu dosul mainii stangi imi sterg o lacrima venita de nicaieri.
Ce trebuie sa fac?
Tu trebuie sa zbori.
Eu ce sa fac?
Eu... Ce sa fac?
Oftez din nou si ma aplec incet.
Un fir de par.
E parul tau.
Este mai mult ca amintirea.
Un fir de par, bucatica de tine.
Un fir de par, parte de tine.
O parte din tine, cea materiala, pe care nu o pot pastra.
Il ridic incet si il privesc cu ochii impaienjeniti si tristi.
Incet, incet, ca intr-un film nevazut, imi iau bricheta.
Ce vesela este scanteia si nu inteleg de ce?
Si flacara este vioaie.
Parca danseaza.
Parca danseaza pe un ritm pe care am dansat candva si care se aude dincolo, incet.
Un fir de par...
O flacara ce ii aduce moartea.
O moartea fizica, palpabila.
E disparitia definitiva, stiuta dinainte.
Caci nu te pot pastra asa, sa te ating...
Nu iti pot fi alaturi in lumea asta si nu-mi poti fi.
Un fir de par si-o flacara ce il transforma-n amintire.
E amintirea ta.
Amintirea ce nu-s dator sa o alung.
E gandul la cuvinte ce vor ramane nerostite, dar tu le sti...
Esti tu, in alta forma.
Esti tu, cea de ieri.
Un fir de par, ce nu mai este.
Un fir de par...


September 30, 2008, 4:33:30 PM

Ruga

Exista o masura pentru suferinta?
Exista masura pentru durere?!
Cum poti aprecia suferinta sau durerea cuiva?
Cum poti da o masura pierderii dragostei, a iubirii?
Cu ce cuvinte as putea descrie ce simt?
Cum sa fac pe cineva sa inteleaga cat de crunta este despartirea?
Cat de acut resimt disperarea?
Si cata amaraciune voi pastra in suflet tot restul zilelor mele, fiindca nu se poate altfel?
Cat de brutal, ce ireversibil a ramas totul in urma...
Doamne da-mi putere!
Doamne da-i putere!
Doamne ajuta-ne sa mergem drept pe drumurile noastre!
Daca nu pentru mine Doamne, atunci pentru ea, care Te venereaza!

September 28, 2008, 2:45:47 PM

Sfarsit de Septembrie.

Ceva, in mine, s-a rupt.
Definitiv.
Brutal si definitiv.
Atat de dureros.
Nu credeam ca poate sa doara atat de mult, la fel cum nu am crezut ca se pot intampla minunile.
Am gresit...
Minuni se intampla!
Eu am trait una.
Am trait-o acut si fierbinte.
Am trait iubirea.
Iubire pura.
Iubire curata.
Iubire sfasietoare.

O iubire cruda.
O iubire ce nu avea voie sa dea rod.
Si s-a stins asa... Cruda cum era.
De fapt nu ea s-a stins.
Ea continua sa arda.
Mocnit...
Mocnit si nevazut.
Nemarturisita.
Fiindca i-am inabusit, cu buna stiinta, valvataia...
Ceva, in mine, s-a rupt...
Si doare.
Doare iubirea neimplinita.
Cumplit.
Si doare fiindca nu se va implini nicicand.

Ceva, in mine, s-a rupt.
Si doare.
Ma dor ochii ei...
Ma doare tandretea...
Ma doare rosul-alb...
Ma doare o gropita in obraz.
Ma doare sunetul stins al unui clopotel, care nu va mai suna niciodata la fel...
Ma doare si ma arde.
Si arde totul in jur.
Ma ard ochii.
Ma ard lacrimi fierbinti.
Si cerul de toamna arde.
Cerul a luat foc!

A luat foc cerul, dar nu te speria!
Este doar apusul.
Apune o zi de Septembie.
Si apune odata cu ea iubirea...
Septembrie blestemat!

"...Sa ma ierti ca am inchis..."

"Nu am ce sa-ti iert! ...prima data porumbel... acum sange...Tu ce crezi ca inseamna?"

Septembrie.
Septembrie cu lacrimi...
Septembrie rosu!
Mi-ai furat Rosul-Alb daruit de Iulie!
Septembrie, luna blestemata...
Septembrie...

Am sa te iert totusi, Septembrie cu cer insangerat.
Am sa te iert, ca sa ma pot bucura pe mai departe, de culorile tale.
Am sa te iert, chiar daca aduci cu tine sfarsitul.
Sper sa te ierte si Ea, pentru toate pacatele tale!
Septembrie...

Sunday, September 28, 2008, 10:24:06 AM

Dar daca...

Sfarsitul este aici...
Cel mai dureros sfarsit.
Sfarsitul iubirii...
Sfarsitul sfasietor.
Sfarsitul pe care il stiam din prima clipa de iubire.
A sosit.
Negru.
Autoimpus.
Inevitabil...
Mai exista vreun sens pentru tot ce urmeaza?
Daca dragoste nu e... Nimic nu e!
Doamne, de cate ori am auzit aceste cuvinte...
De cate ori le-am citit, in diverse locuri si am spus ceva de genul: Da, este un adevar aici, dar cate alte lucruri importante nu sunt in viata?!
Cat am gresit!
Cat am putut gresi!
Inafara iubirii, adevarat, sunt chiar foarte multe lucruri ce conteaza. Fara iubire insa, nimic nu are gust. Nimic nu are finalitate. Nimic nu straluceste...
Sfarsitul este aici, dureros de prezent!
Ca un cutit ce se roteste-n rana.
Ca un fier incins ce-ti arde sufletul pe dinauntru.
Ascutit.
Taios.
Net.
Dar daca...
Dar daca ar fi o sansa cat de mica, de a mai obtine o zi?
Daca ar mai fi o sansa de a mai putea iubi o clipa?
Daca ar exista o sansa cat de mica sa amani sfarsitul, sa te mai simti iubit si sa poti iubi?!
Putin...
O clipa.

O clipa?
Cat dureaza o clipa?
O clipa este cat o secunda? Cat un minut? Cat o ora, sau o zi?
Este clar ca este putin timp.
Timpul insa este relativ.
Este. Stiu asta. De atatea ori s-a scurs ca un traznet, sau a durat o vesnicie.
Daca acea clipa de iubire pura, ar dura o clipa cat o vesnicie, ce ai face?
Ai profita de aceasta sansa?
Eu cu siguranta, DA!

Teleiubirea

Ce se intampla cand te gandesti la ea si suna telefonul?
Ce se intampla cand inchizi o clipa ochii si-i simti mainile strangandu-te in brate?
Ce se intampla cand brusc intorci capul sa-i spui ceva si constati ca esti singur?
Ce se intampla cand mergand pe strada simti mirosul ei cum te invaluie?
Ce se intampla cand dupa ce faci dragoste cu ea te trezesti transpirat si-ti dai seama ca a fost un vis?
Ce se intampla cand iei telefonul in mana si-n secunda aceea primesti un mesaj de la ea?
Ce se intampla cand nu poti adormi fiindca o simti langa tine si nu ai vrea sa pierzi nici macar dormind, o clipa petrecuta langa ea, desi esti singur in patul rece?
Ce se intampla cand mergand pe strada, in fiecare femeie pe langa care treci, o vezi pe ea?
Dar cand te indrepti spre ea, fericit ca o vei atinge si-ti dai seama in ultima clipa ca este alta persoana?
Ce se intampla cu noi cand iubim si de ce?
Ce sunt toate aceste intamplari pe care le-am trait?
Ce este sarutul care simt ca ma arde pe buze, desi sunt singur?
Ce sunt aceste lucruri?
Nu voi sti nicicand, dar le-am gasit un nume:
TELEIUBIREA!

Al cincilea anotimp.

-Spune-mi un nume de anotimp!
-Primavara...vara...toamna...iarna?
 Vara?

-Ok. Este vara.

-Dar o vara, in particular, poate avea un nume?
Nici una din verile mele nu are alt nume. Sunt veri. Veri ca toate verile. Cu soare, poate cu mare, cu munte...
________________________________________________________

Vara 2008.
O vara identificata in particular.
Vara cu nume.
Vara care nu a mai fost doar a mea.
O vara pentru doi.
O vara impartita la doi. Frateste, ca ciocolata Chokotoff...
A inceput normal vara asta.
A inceput cu nerabdare de soare.
A inceput cu nerabdare de verde.
A inceput cu albul muntelui, ce disparea incet, zi de zi, facand loc sperantei de iubire.

Vara iubirile se nasc.
Unele, se nasc si mor...

Am auzit un clopotel.
Sunet drag, familiar, ce fara sa banuiesc cat de intens, mi-a lipsit.

Ciripit de pasarele si clopotel. Daca inchid ochii in aceasta ambianta, vad un chip...

Cu capul usor dat pe spate, cu ochii inchisi, narile frematand usor si o respiratie calda venind ritmic si linistit inspre obrazul meu.
Rosu-alb... Alb-rosu...
Simt in palma zvacnirea unui san.
O forma perfecta si cu viata proprie, tresaltand usor cand il ating...
Pufos, dar atat de ferm!
Dulce...
Cu parfum cald de maternitate si femeie...
Cald si usor umed...
Inspir adanc respiratia acestui inger.
O fac repetat si ma imbat...
Ametit, cu ochii inchisi, imi ingrop fata in parul rascolit de mana mea si inspir din nou adanc...
Doamne ce miros are vara mea, ce poarta nume!
Miros de fecioara...
Nu mai pot gandi.
Insinctiv, depun un sarut apasat si fierbinte acolo unde se intalneste umarul cu gatul...
Ating pielea catifelata cu limba. Usor, cate putin... Desenez cu ea, mici cercuri pe pielea umeda si urc incet pe gat...
Respiratia ei devine mai sacadata... Sanul zvacneste din nou si-mi inteapa palma cu micutul sfarc intarit.
Buzele mele ajung incet in spatele urechii delicate.
Intarzie putin si brusc, cuprind urechea intreaga, in timp ce varful limbii patrunde in ea!
Am ochii inchisi, dar stiu ca buzele ei rosii s-au deschis, lasand sa se vada albul sclipitor al dintilor si un sunet ce intrece in frumusete cea mai pura muzica!
Toata fiinta ei tresalta de placere.
Toata fiinta mea tresalta de placerea ei...
Iar atunci, brusc, neasteptat, las urechea si buzele mele flamande de dragoste cuprind aproape intregul san!
Deschid o clipa ochii si vad doar alb-rosu. Doar rosu-alb.
Cuprind sanul cu palma si il strang usor. O data si inca o data, iar pe urma mai apasat, in timp ce limba mea a innebunit rotindu-se in jurul sfarcului.
Si rosu-alb si alb-rosu si muzica divina formata din suspine, imi dau fiori nebanuite!
Ma sperii de ceea ce simt!
Ma sperii de ceea ce fac!
Ma sperii de ceea ce mi se ofera!
Este interzis...
Tabu!
Dar nu mai gandesc.
Sau mai degraba, nu-mi mai pasa!
Traiesc!
SI simt o alta viata, jumatate de sfera, frematand sub mine...
Imi retrag mana aflata sub gatul delicat si aproape brutal, strang in palma celalalt san.
Il strang si il apas.
Il prind si-l trag spre mine si il eliberez brusc.
Si iar si iar, in timp ce il sarut apasat pe celalalt.
Simt cum pieptul ei se umple si se goleste sacadat, lasand sa se auda muzica iubirii.
O cuprind toata in brate si o strang la piept.
Ma las pe ea cu toata greutatea si trupu-i perfect se lipeste de mine.
Deschid ochii si vad un pumn micut ce se destinde usor...
Sarut din nou sanul si ma arunc violent si asupra celuilalt.
Doi sani.
Doi sani albi si perfecti, pentru care nu ajunge o singura gura si atunci imi folosesc mainile.
Sarutul meu, neintrerupt, udand pielea fierbinte si catifelata, urca pe gatul subtire si de acolo pe ceafa, printre firele de par matasos.
Din nou urechea mica.
Din nou gatul si capul i se da relaxat pe spate si o simt plina de dorinta...
Pumnul ei micut devine acum o manuta fierbinte ce ma trage spre ea.
Si simt si cealalta manuta pe spatele meu...
Si trupsorul intreg freamata.
Si rosu-alb, ca un magnet caruia nu-i poti scapa, gura ei intredeschisa ma atrage.
Fara scapare...
Fara cale de intoarcere...
O singura cale...
Gura mea, spre gura ei...
Incet...
Incet...
Si frenezia dispare lasand loc respiratiei grele si sacadate...
Si buzele mele abia ating buzele ei...
Inspir aerul ei...
Si buzele noastre se abia ating...
Fierbinti!
Pline de dorinta arzatoare si nestapanita...
Abia se ating si se studiaza...
Iar ochii sunt inchisi.
Simt conturul buzelor ei, cu buzele mele.
Simt buzele ei cum sunt gata sa ma inghita...
Abia atins...
Usor...
Cu teama...
Limba mea atinge coltul buzelor...
Locul unde de atatea ori vazusem cum rasare cel mai cuceritor zambet, ce repede se poate transforma in ras de clopotel.
Totul se intampla tandru si delicat, intr-un spatiu atemporal...
Nu mai exista timp...
Lumea nu mai exista!
A ramas doar rosu-alb si ametitorul miros al respiratiei ce vine de acolo...
Pe nebanuite totul se transforma in sarut.
Un sarut ca vara.
Fierbinte!
Un sarut ca mierea.
Dulce!
Un sarut in care ma topesc.
Un sarut dat.
Un sarut primit.
Un sarut ca un drog puternic.
Un sarut ce mi-a creat dependenta.
Si limbile se ating.
Se cauta una pe alta si fiecare incearca sa sa puna stapanire pe cealalta...
Si simt o durere!
O muscatura imi arde varful limbii...
Si doare crunt!
Si doare placut...
Si doare interzis...
Un sarut interzis in vara mea ce poarta un nume.
Este vara sarutului interzis!
O vara ca un sarut...
Interzis!
2008.
Si aud incet, soptit...
"Vreau sa fiu femeia ta... Vreau ca tu sa ma faci femeie!"
Si iar teama...
O teama coplesitoare, la fel de mare ca dorinta!
Tabu.
Cuvant de ordine: interzis!
________________________________________________________
Vara 2008.
Vara ce poarta numele ei!
Vara interzisa si irepetabila...
Vara unica.
Vara iubirii.
Vara cea mai fierbinte.
Vara in care am trait cat pentru zece vieti!
Vara in care am aflat cum este sa fi iubit.
Cu adevarat!
Vara in care am aflat cat pot iubi...
Cu adevarat!
Vara care m-a speriat si bucurat.
Vara cu numele ei.
Vara cu numele ei interzis.
Ca o lacrima pe fata unui barbat...
Incepe cu "A" numele ei...
Se termina cu "A".
Si mi-a marcat viata acest nume.
A pus repere, lacrimi.
Vara al carui nume incepe cu "A" si se termina in "A" nu este ca alte veri.
Este unica.
Este!
Asa va si ramane:
UNICA!
DE NEUITAT!
Dar da, va ramane...
Doamne Dumnezeule, va ramane doar o amintire!
Va ramane...
Va ramane, fiindca a pastrat ceva in comun cu verile de dinainte si cu cele ce vor urma...
Vara mea cu nume de fecioara, vara iubirii, vara cea mai fierbinte din viata mea, are SFARSIT!
Si o lacrima inca fierbinte, imi arde acid obrazul...
Si sunt barbat...
Iar ea fecioara...
Ma arde.
Ma doare.
M-a pustiit...
Sunt gol...
Aproape gol...
Mai zace-n mine un ultim gand.
O amintire.
Un sarut.
O vara fierbinte ca un sarut.
O vara a carei nume incepe si se termina cu "A".
Cu numele ei.
Cu numele celei ce a ramas, pentru mine, fecioara...
O vara cu...
Sfarsit.