vineri, 28 noiembrie 2008

Lacrimi



Lacrimi...
Lacrimi ce vin nechemate.
Adanci.
Lacrimi ce incearca sa spele sentimente.
Lacrimi ce iau cu ele suflet.
De ce?!
Cine ar putea sti cu adevarat?
Poate o soapta neauzita a adus la lumina crudul adevar?
Sau poate o forma de comunicare primordiala, astrala, a tras semnalul de alarma?
Poate ca in sfarsit am inteles ceva ce stiam deja...
Si cum sa nu vina lacrima, cand in brate cu fiinta cea mai iubita, o simt atat de departe?!
Atat de brutal a venit aceasta senzatie!
Atat de dominant.
Undeva in adancuri mai palpaie o flacara de speranta...
Poate m-am inselat?
O sclipire de speranta, diamant taiat in forma de lacrima...