Sfarsit de Septembrie.

Ceva, in mine, s-a rupt.
Definitiv.
Brutal si definitiv.
Atat de dureros.
Nu credeam ca poate sa doara atat de mult, la fel cum nu am crezut ca se pot intampla minunile.
Am gresit...
Minuni se intampla!
Eu am trait una.
Am trait-o acut si fierbinte.
Am trait iubirea.
Iubire pura.
Iubire curata.
Iubire sfasietoare.

O iubire cruda.
O iubire ce nu avea voie sa dea rod.
Si s-a stins asa... Cruda cum era.
De fapt nu ea s-a stins.
Ea continua sa arda.
Mocnit...
Mocnit si nevazut.
Nemarturisita.
Fiindca i-am inabusit, cu buna stiinta, valvataia...
Ceva, in mine, s-a rupt...
Si doare.
Doare iubirea neimplinita.
Cumplit.
Si doare fiindca nu se va implini nicicand.

Ceva, in mine, s-a rupt.
Si doare.
Ma dor ochii ei...
Ma doare tandretea...
Ma doare rosul-alb...
Ma doare o gropita in obraz.
Ma doare sunetul stins al unui clopotel, care nu va mai suna niciodata la fel...
Ma doare si ma arde.
Si arde totul in jur.
Ma ard ochii.
Ma ard lacrimi fierbinti.
Si cerul de toamna arde.
Cerul a luat foc!

A luat foc cerul, dar nu te speria!
Este doar apusul.
Apune o zi de Septembie.
Si apune odata cu ea iubirea...
Septembrie blestemat!

"...Sa ma ierti ca am inchis..."

"Nu am ce sa-ti iert! ...prima data porumbel... acum sange...Tu ce crezi ca inseamna?"

Septembrie.
Septembrie cu lacrimi...
Septembrie rosu!
Mi-ai furat Rosul-Alb daruit de Iulie!
Septembrie, luna blestemata...
Septembrie...

Am sa te iert totusi, Septembrie cu cer insangerat.
Am sa te iert, ca sa ma pot bucura pe mai departe, de culorile tale.
Am sa te iert, chiar daca aduci cu tine sfarsitul.
Sper sa te ierte si Ea, pentru toate pacatele tale!
Septembrie...

Sunday, September 28, 2008, 10:24:06 AM