Dar daca...

Sfarsitul este aici...
Cel mai dureros sfarsit.
Sfarsitul iubirii...
Sfarsitul sfasietor.
Sfarsitul pe care il stiam din prima clipa de iubire.
A sosit.
Negru.
Autoimpus.
Inevitabil...
Mai exista vreun sens pentru tot ce urmeaza?
Daca dragoste nu e... Nimic nu e!
Doamne, de cate ori am auzit aceste cuvinte...
De cate ori le-am citit, in diverse locuri si am spus ceva de genul: Da, este un adevar aici, dar cate alte lucruri importante nu sunt in viata?!
Cat am gresit!
Cat am putut gresi!
Inafara iubirii, adevarat, sunt chiar foarte multe lucruri ce conteaza. Fara iubire insa, nimic nu are gust. Nimic nu are finalitate. Nimic nu straluceste...
Sfarsitul este aici, dureros de prezent!
Ca un cutit ce se roteste-n rana.
Ca un fier incins ce-ti arde sufletul pe dinauntru.
Ascutit.
Taios.
Net.
Dar daca...
Dar daca ar fi o sansa cat de mica, de a mai obtine o zi?
Daca ar mai fi o sansa de a mai putea iubi o clipa?
Daca ar exista o sansa cat de mica sa amani sfarsitul, sa te mai simti iubit si sa poti iubi?!
Putin...
O clipa.

O clipa?
Cat dureaza o clipa?
O clipa este cat o secunda? Cat un minut? Cat o ora, sau o zi?
Este clar ca este putin timp.
Timpul insa este relativ.
Este. Stiu asta. De atatea ori s-a scurs ca un traznet, sau a durat o vesnicie.
Daca acea clipa de iubire pura, ar dura o clipa cat o vesnicie, ce ai face?
Ai profita de aceasta sansa?
Eu cu siguranta, DA!