Weekend

Weekend.
Unul mult asteptat...
Ca sa te revad.
Ca sa te aud.
Ca sa te ating, sa te tin in brate.
Macar o clipa.
O clipa infinita, fiindca timpul s-a dilatat incredibil!
Nici nu am stiut ce sa fac atunci cand te-am vazut...
Doamne ce emotii!
Acum zambesc cand scriu. Zambesc, dar emotia revederii inca nu s-a topit de tot.
Vocea ta a sunat altfel. Mai dulce parca si mai cristalina.
Iar rasul tau... Muzica!
Si ti-am simtit o clipa inimioara. O clipa in care am simtit ca bate pentru mine!
Cu putere!
Am simtit-o si te-am simtit toata, micuta si calda.
Te-am simtit daruindu-te complet in cele cateva decunde cat te-am strans in brate.
Si mi-a venit, firesc, sa te sarut...
M-am speriat.
In ultimul moment mi-am amintit ca nu se poate...
Si am pus acel sarut deoparte, la pastrare.
Am sa-l pastrez intact si proaspat, pentru nu stiu cand.
Poate pentru totdeauna...
Te-am vazut fericita.
Te-am auzit razand.
Ti-am vazut stelutele din ochi!
Weekend.
A fost weekend si inca mai este.
Te iubesc!
Aici pot sa o spun...

Ziua fara tine

Mi-am propus o zi fara tine.
Maine.
Maine va fi fara tine...
Noaptea trece cu vise poticnite si fara inteles, cu momente de trezie.

Ziua fara tine a inceput normal.
Cafea.
Cafea tare si dubla, in fata calculatorului.
Muzica.
Cateva telefoane.
Mai am nevoie de o cafea.
In drumul spre bucatarie, deschid usa si aud... Un sunet ce-ti apartine...
In clipa urmatoare ai revenit.
Esti cu mine din nou.
Intangibila, dar foarte prezenta.
M-ai insotit pe urma intreaga zi.
Pas cu pas, peste tot.
Iar cand ziua era pe sfarsite, a venit mesajul tau pe telefon.
Nu am raspuns...
L-am citit si m-am bucurat, dar... Cu mare greutate, am inchis apoi telefonul.
O zi fara tine, inca nu poate exista.
Inca...

October 03, 2008, 6:59:53 AM

Suferinta

Oare de ce suferinta te indeamna spre meditatii care altfel nu sunt posibile?
De ce cand sufletul sangereaza devenim infinit sensibili?
De ce atunci cand ne doare, gandurile vin atat de pline de continut?
De ce?

October 03, 2008, 6:58:55 AM

Firul de par

Un fir de par.
Un fir de par, parte de tine.
Un fir de par, o parte a trupului tau.
Un fir de par...
Si stiu si cand si unde l-ai pierdut.
Si stiu si cum, sau banuiesc...
Il tin in palma si il ating usor de fata mea si freamat.
Si freamat si suspin pierdut.
Cu ochii inchisi. Cu inima stransa.
Cu-n urlet mut inchis de nodul ce il am in gat.
Un fir de par si inca unul, pierdut in alta clipa si in alta parte.
Ma face sa zambesc.
Ma face sa-mi aduc aminte.
Sa retraiesc momente dragi, trecute.
Te retraiesc.
Te tin in brate.
Te simt...
Iti simt mirosul in hainele din casa mea.
Il simt in asternuturi.
Te simt prezenta in aerul pe care il respir.
Te simt atat de aproape...
Dar stiu totusi ca nu.
Un fir de par si inca unul...
Un fir de par.
Este un dar, e amintire scumpa.
E pretios, este aproape sfant.
E parte a ta, ce te-am simtit fierbinte.
Ce ai pasit in viata mea razand copilaros.
Il tin in pumnul strans si tremurand, il las sa cada...
Tu esti departe...
Tu esti pierduta.
Esti amintire dureros de vie.
Atat de dureros...
Oftez.
Oftez si las viata sa curga.
Cu dosul mainii stangi imi sterg o lacrima venita de nicaieri.
Ce trebuie sa fac?
Tu trebuie sa zbori.
Eu ce sa fac?
Eu... Ce sa fac?
Oftez din nou si ma aplec incet.
Un fir de par.
E parul tau.
Este mai mult ca amintirea.
Un fir de par, bucatica de tine.
Un fir de par, parte de tine.
O parte din tine, cea materiala, pe care nu o pot pastra.
Il ridic incet si il privesc cu ochii impaienjeniti si tristi.
Incet, incet, ca intr-un film nevazut, imi iau bricheta.
Ce vesela este scanteia si nu inteleg de ce?
Si flacara este vioaie.
Parca danseaza.
Parca danseaza pe un ritm pe care am dansat candva si care se aude dincolo, incet.
Un fir de par...
O flacara ce ii aduce moartea.
O moartea fizica, palpabila.
E disparitia definitiva, stiuta dinainte.
Caci nu te pot pastra asa, sa te ating...
Nu iti pot fi alaturi in lumea asta si nu-mi poti fi.
Un fir de par si-o flacara ce il transforma-n amintire.
E amintirea ta.
Amintirea ce nu-s dator sa o alung.
E gandul la cuvinte ce vor ramane nerostite, dar tu le sti...
Esti tu, in alta forma.
Esti tu, cea de ieri.
Un fir de par, ce nu mai este.
Un fir de par...


September 30, 2008, 4:33:30 PM

Ruga

Exista o masura pentru suferinta?
Exista masura pentru durere?!
Cum poti aprecia suferinta sau durerea cuiva?
Cum poti da o masura pierderii dragostei, a iubirii?
Cu ce cuvinte as putea descrie ce simt?
Cum sa fac pe cineva sa inteleaga cat de crunta este despartirea?
Cat de acut resimt disperarea?
Si cata amaraciune voi pastra in suflet tot restul zilelor mele, fiindca nu se poate altfel?
Cat de brutal, ce ireversibil a ramas totul in urma...
Doamne da-mi putere!
Doamne da-i putere!
Doamne ajuta-ne sa mergem drept pe drumurile noastre!
Daca nu pentru mine Doamne, atunci pentru ea, care Te venereaza!

September 28, 2008, 2:45:47 PM

Sfarsit de Septembrie.

Ceva, in mine, s-a rupt.
Definitiv.
Brutal si definitiv.
Atat de dureros.
Nu credeam ca poate sa doara atat de mult, la fel cum nu am crezut ca se pot intampla minunile.
Am gresit...
Minuni se intampla!
Eu am trait una.
Am trait-o acut si fierbinte.
Am trait iubirea.
Iubire pura.
Iubire curata.
Iubire sfasietoare.

O iubire cruda.
O iubire ce nu avea voie sa dea rod.
Si s-a stins asa... Cruda cum era.
De fapt nu ea s-a stins.
Ea continua sa arda.
Mocnit...
Mocnit si nevazut.
Nemarturisita.
Fiindca i-am inabusit, cu buna stiinta, valvataia...
Ceva, in mine, s-a rupt...
Si doare.
Doare iubirea neimplinita.
Cumplit.
Si doare fiindca nu se va implini nicicand.

Ceva, in mine, s-a rupt.
Si doare.
Ma dor ochii ei...
Ma doare tandretea...
Ma doare rosul-alb...
Ma doare o gropita in obraz.
Ma doare sunetul stins al unui clopotel, care nu va mai suna niciodata la fel...
Ma doare si ma arde.
Si arde totul in jur.
Ma ard ochii.
Ma ard lacrimi fierbinti.
Si cerul de toamna arde.
Cerul a luat foc!

A luat foc cerul, dar nu te speria!
Este doar apusul.
Apune o zi de Septembie.
Si apune odata cu ea iubirea...
Septembrie blestemat!

"...Sa ma ierti ca am inchis..."

"Nu am ce sa-ti iert! ...prima data porumbel... acum sange...Tu ce crezi ca inseamna?"

Septembrie.
Septembrie cu lacrimi...
Septembrie rosu!
Mi-ai furat Rosul-Alb daruit de Iulie!
Septembrie, luna blestemata...
Septembrie...

Am sa te iert totusi, Septembrie cu cer insangerat.
Am sa te iert, ca sa ma pot bucura pe mai departe, de culorile tale.
Am sa te iert, chiar daca aduci cu tine sfarsitul.
Sper sa te ierte si Ea, pentru toate pacatele tale!
Septembrie...

Sunday, September 28, 2008, 10:24:06 AM